Este fibra optica visul taranului Cristi din Colun?

Pana sa propun un subiect atractiv de literatura- urmeaza- va invit la un Tur satesc in cautarea farmecului lemnos, ierbos si ascuns al locuintelor taranesti. Si, mai ales, al indestrctibilelor biserici fortificate din Transilvania, pretext de cautare si visari. 

Cum ai iesit din Brasov, in orice directie, dai de feluri si felurite asezari umane, vechi si noi. Am ales evident, ce nu se vede de prima oara, ce are un acces ceva mai cotit si ce se ascunde dupa porti inalte de lemne cenusii, muiate in timpuri pierdute. Cercetarea s-a efectuat in trei etape.
1. catre Racos, sa vedem coloanele de bazalt- nu le-am gasit, sa fi fost din cauza vantului rece gelos?-, cu intoarcere pe la Sfantu Gheorghe si cu abatere  pe la statiunea orasului. o micuta bijuterie plasata la capatul padurii de fagi inverziti, Sugas Bai.
2. inspre Chiurus, Borosneu si cu intoarcere prin Sf.Gheorghe, la marele festival medieval al carnurilor fripte, denumit "Zilelele orasului".
3.  pe linga Olt, prin Fagaras, catre Porumbacu de Jos, in satul Colun.
Nu ma simt confortabil prin Padurea Bogatii, asa ca am apucat pe alta cale, mai intinsa si mai la vedere, peste podis...

Spre deosebire de Silviu, un mare cunoscator de drumuri si stiluri de case, de pozitionari ale asezarilor si chestiuni istorice si geografice, eu nu le stiu. Deci nu am sa va descriu traseurile, hihi, reale, nu are rost si nici nu le-am retinut, dar daca te abati in lateral, la dreapta, la stanga, dai sigur de casele satelor noastre, inchise in ele insele sub obloane si flori de liliac alb. Nu toate sunt pastratoare de autentic, pacat, dar cele mai multe  sunt salvate de zidurile cetatilor, bisericilor, bazilicilor romane, abatiilor, conacelor si de renumele Tarii Barsei.  

Satul nu are nici un interes sa te ademeneasca, deci el sade si, poate, respira. El doar exista. Respiratia nu i se vede, dar cate un miros de lemn ars da de veste ca se face inca foc in sobe. Ochii de termopan deranjeaza sufletul dar in randul doi gasesti casutele modeste cu iarba de nu ma uita la poale si ferestre de papusi dupa perdele de ata, lucrate iarna sub lampa de gaz. 

Cautasem o casuta, sa fie a noastra. 

"-Du-te, barbate, zice femei fara copii din Povestea Porcului, si ce faptura ti-a iesi in cale, o pui in traista, si o aduci acas, sa fie copilul nost." Asa graita Creanga, asa am facut, am plecat dupa ea, sa o punem in traiste, ca avem doua, una de fete, alta de baieti, de la Jeni, - si sa o facem a noastra. Casa.

In aceaste zile de cautare, viata la tara, banuita din mersul masinii, parea sa fie identica cu cea de la 1200, din Carta, (de ce nu am diacritice?!), in care calugarii veniti din Burgundia asanau mlastinile si numeau judecatorii din zece asezari. Nu mancau carne, nu faceau foc si nu vorbeau decat strictul necesar . Ei se rugau din trei in trei ore si, in pustiul Transilvaniei, au ridicat abatia cisterciana. Sorbiti azi acolo, in  tihna zidurilor ramase din mostenirea culturala, o afinata si devorati o pita cu untura de la ferma Albota, daca va intereseaza. 

Dar acesta nu este un ghid turistic, nu e vorba decat despre fata nevazuta a oamenilor. Le spuneam baietilor mei, cand erau mici si treceam prin localitati care pareau sinistre "Cum ar fi fost sa va fi nascut aici? Nu,  nu vrem, ziceau ei, nu ne mai spune asta, ne e frica!" 

La Colun, unde intrasem in curtea unei case cu fantana si view catre muntii Fagaras, cu obloane si pietre vechi uitate pe marginea gradinii, cu un mar batran si un liliac alb langa uriasa poarta de piatra si lemne, am vazut si oamenii. 

Era Dana care tinea magazinul "La Dana", era sotul ei, ciocolatiu, care ne-a spus sa venim acolo, ca sa se mai schimbe ceva, sa ne dea lemne de foc.  Era batrana care ne-a aratat alta casa libera pe piata, incarcata de praf si cu gradina plina de cucuruz. Apoi barbatul cu copil a povestit ce facuse el din casa batraneasca- gard de BCA, termopane si tencuiala, exact cat trebuia ca sa arunce in eter farmecul, traditia si aspectul satesc...Mai era un cal alb si un copil tot ciocolatiu care s-a dus dupa inghetata si    s-a intors, s-a dus si s-a intors pana l-am pus si pe el in text. 

Biserica alba, saseasca sau nu, cocotata pe deal parea inchisa, scame de ceata apasau muntii din zare, fierastrau cu dintii albi in sus. 

Am vorbit cu femeia traitoare in capitala, care ne-a deschis odaile si ne-a povestit mica lor istorie. Ea vindea pentru inutilitate dar daduse o vopsea pe gard si obloane, pe dusumele, tinea casa "conectata la aparate", sa nu intre in remisie si sa se piarda. 

Vazusem si oamenii din capul satului, care stateau in grupuri galagioase pe margine de drum dar am aflat ca nu sunt periculosi, in ciuda faptului ca posedau o rabla cu numar de Valcea... 

In sfarsit, odata cu ea venise sa ne intampine si taranul Cristi, imbracat cu pantofi sport si hanorac. Bronzat si el, ne-a spus ca va veni si fibra optica, se instaleaza curand,  si ca e semnal Orange, ca el se ocupa de casa cat stapanii nu sunt in sat, adica mereu, si va face paza si protectia incintei si pentru altii, daca vom deveni vecini.  

"-E liniste, doamna, prea liniste," a zis Dana si ne-a intins singurele legume din sat- doua rosii, o punga de chipsuri si sticla de apa. 

Reveniti in oras, am oprit in fata Rectoratului unde, pe cele 40 de panouri,  erau adunate aproximativ 80 de biserici fortificate, cetati si castele din Transilvania, construite din vechime in triunghiul medieval. Unele au denumiri incantatoare, cum ar fi  Valea Viilor, Bastionul Slaninii, Dealul Frumos, Crit, Alma Vii sau Archita, Mercheasa/Streitforth sau Altana, altele suna ca si cum suntem in Austria- Nocrich, Cloassterf, Mesendorf, dar cele mai multe s-au banalizat (prin uzura doar)- Rupea, Cata,  Homorod, Vulcan, Rasnov, Cristian, Rotbav. 

Nu se stie care este finalul, nu stiu care din casele acestor tinuturi ne viseaza ca stapani si indragostiti pe prispele lor din lemn innegrit de ploaia anotimpurilorr grele, dar daca veti gasi pe un zid de piatra inscriptia de mai jos, acolo este locul. Cu sau fara fibra optica.

"Ce bine este cand capetele cenusii sunt intelepte, prudente si domnii sunt prevazatori."

Am zis!