Scriitorul cu familia
In casa bunicilor Ionel Teodoreanau era trimis iarna, cand ceilalti copii erau raciti.
Aici cuvantul cheie este complicitate. Iar nepotul este altcinvea in casa cu mistere, liniste si libertate, El fumeaza, cu bunicul, joaca tabinet, cu buncii, viseaza, singur. Motanul si Mariuca, fata in casa, duminica in sanie, langa bunic, ghicitul in cafea si pasientele, coptul painii si fiertul aburos al dulceturilor, ceaiul cu lapte si rom de la ora 5 s.m.d., s.m.d.
In casa bunicilor, asa cum e considerat, minor, Teodoreanu a ramas in Inimile noastre, stiu precis...Si pe deasupra a primit -"blestemul literaturii-acea solemna plutire si oprire de lebada intre urgentele de tantari ale vietii practice".
Va mai amintiti? Cand era sa povestesc in caietul cu lecturi suplimnetare despre "In casa..." sau "Ulita..." (nu discut de "La Medeleni", citit si recitit cu lacrimi si fiori pe nerespiratelea) nu stiam cum, era o sufocare- aglomerare de metafore si firul epic...mai deloc. imi placea, dar nu puteam povesti. Era un scris inefabil.Este.
Avem fiecare o ulita in suflet, o alee mica in fata blocului sau chiar, pentru fericiti, ulitele verii in satele moldovene.
Ea "e o umila si nestiuta ulita de margine de targ. E firava si goala, numai pamint si pietre. Ea se slujeste singura. Isi toarna apa de ploie prin uluce; isi potriveste parul cu vrabii;ii asteapta pe copii la poarta...".
IN CASA BUNICILOR, ULITA COPILARIEI, MASA UMBRELOR, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1988, 205 pagini
Neecranizat- pacat, macar "La Medeleni" ar fi trebuit incercat
Colturi indoite: destule, mai ales la Masa umbrelor, cand gasesc scrisuri despre Eminescu, noul meu proiect
Scriitorul cu familia
In casa bunicilor Ionel Teodoreanau era trimis iarna, cand ceilalti copii erau raciti.
Aici cuvantul cheie este complicitate. Iar nepotul este altcinvea in casa cu mistere, liniste si libertate, El fumeaza, cu bunicul, joaca tabinet, cu buncii, viseaza, singur. Motanul si Mariuca, fata in casa, duminica in sanie, langa bunic, ghicitul in cafea si pasientele, coptul painii si fiertul aburos al dulceturilor, ceaiul cu lapte si rom de la ora 5 s.m.d., s.m.d.
In casa bunicilor, asa cum e considerat, minor, Teodoreanu a ramas in Inimile noastre, stiu precis...Si pe deasupra a primit -"blestemul literaturii-acea solemna plutire si oprire de lebada intre urgentele de tantari ale vietii practice".
Va mai amintiti? Cand era sa povestesc in caietul cu lecturi suplimnetare despre "In casa..." sau "Ulita..." (nu discut de "La Medeleni", citit si recitit cu lacrimi si fiori pe nerespiratelea) nu stiam cum, era o sufocare- aglomerare de metafore si firul epic...mai deloc. imi placea, dar nu puteam povesti. Era un scris inefabil.Este.
Avem fiecare o ulita in suflet, o alee mica in fata blocului sau chiar, pentru fericiti, ulitele verii in satele moldovene.
Ea "e o umila si nestiuta ulita de margine de targ. E firava si goala, numai pamint si pietre. Ea se slujeste singura. Isi toarna apa de ploie prin uluce; isi potriveste parul cu vrabii;ii asteapta pe copii la poarta...".
IN CASA BUNICILOR, ULITA COPILARIEI, MASA UMBRELOR, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1988, 205 pagini
Neecranizat- pacat, macar "La Medeleni" ar fi trebuit incercat
Colturi indoite: destule, mai ales la Masa umbrelor, cand gasesc scrisuri despre Eminescu, noul meu proiect
Cit poti sa ne rascolesti ,in partea prafuita a sufletului ....
RăspundețiȘtergere