Ce ai sa te faci cand ii fii mare? Tot nepot la bunici ai sa ramai?

Scriitorul cu familia In casa bunicilor Ionel Teodoreanau era trimis iarna, cand ceilalti copii erau raciti. Aici cuvantul cheie este complicitate. Iar nepotul este altcinvea in casa cu mistere, liniste si libertate, El fumeaza, cu bunicul, joaca tabinet, cu buncii, viseaza, singur. Motanul si Mariuca, fata in casa, duminica in sanie, langa bunic, ghicitul in cafea si pasientele, coptul painii si fiertul aburos al dulceturilor, ceaiul cu lapte si rom de la ora 5 s.m.d., s.m.d. In casa bunicilor, asa cum e considerat, minor, Teodoreanu a ramas in Inimile noastre, stiu precis...Si pe deasupra a primit -"blestemul literaturii-acea solemna plutire si oprire de lebada intre urgentele de tantari ale vietii practice". Va mai amintiti? Cand era sa povestesc in caietul cu lecturi suplimnetare despre "In casa..." sau "Ulita..." (nu discut de "La Medeleni", citit si recitit cu lacrimi si fiori pe nerespiratelea) nu stiam cum, era o sufocare- aglomerare de metafore si firul epic...mai deloc. imi placea, dar nu puteam povesti. Era un scris inefabil.Este. Avem fiecare o ulita in suflet, o alee mica in fata blocului sau chiar, pentru fericiti, ulitele verii in satele moldovene. Ea "e o umila si nestiuta ulita de margine de targ. E firava si goala, numai pamint si pietre. Ea se slujeste singura. Isi toarna apa de ploie prin uluce; isi potriveste parul cu vrabii;ii asteapta pe copii la poarta...". IN CASA BUNICILOR, ULITA COPILARIEI, MASA UMBRELOR, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1988, 205 pagini Neecranizat- pacat, macar "La Medeleni" ar fi trebuit incercat Colturi indoite: destule, mai ales la Masa umbrelor, cand gasesc scrisuri despre Eminescu, noul meu proiect

COCOSATUL AVEA ALIBI, Rodica Ojog Brasoveanu, Editura Dacia, 1973, 216 pagini Doamna Rodica Ojog ramane Doamna romanului politist romanesc si al celui istoric cu iz policier si de dragoste. Este singura romanciera care te face sa simti gustul bomboanelor de ciocolata ale Melaniei (din seria cu Melania, 60 de ani, hoata si inocenta), sa te rasfeti cu torsul lui Mirciulica, pisoiul ei si sa sa te supui cu placere ordinelor fostei profe de mate, imi scapa numele (ah, Minerva), care rezolva probleme detectivistice. Am fost si raman indragostita de romanele ei. Are un simt al detaliului si o finete in descriere incat uiti firul epic sau ajungi la final fara sa te mai intereseze cine este criminalul. Cel putin in romanele scrise dupa 1990 a surprins extraordinar perioada de transformari incredibile, inclusiv din perspectiva noilor afaceri si activitati, a noilor orientari si preocupari umane. Sa nu uitam titlurile celebre "Razbunarea slutilor" sau "Grasa si proasta". "Cocosatul..." e o carticica de prin anii 60, si nu are legatura cu Notre Dame si cocosatul sau. Este vorba de un Bucuresti infrigurat, de o epoca incredibila, in care eram bebelusi si oamenii aveau alte apucaturi si obiceiuri. Se vindeau inca ziare pe strada, se iesea la gradina de vara, iar ofiterii de politie aveau stil si erau frumosi. Citez "Rodica Ojog-Braşoveanu a impus în romanele sale un stil oarecum atipic acestui gen literar: alături de umorul sănătos şi de psihologia sofisticată a personajelor, o altă caracteristică a unora din cărţile sale este farmecul descrierilor de epocă – ceea ce separă cărţile sale de policierele obişnuite e tuşa pe care o adaugă tuturor cărţilor ei: fresca de societate. Fiecare carte a sa ne prezintă tipologii ale Bucureştiului acelor ani. Trecând, în paginile cărţilor sale, prin diverse situaţii, romanciera surprinde imaginea mai multor familii, din diferite pături sociale, descriind cu detalii surprinzător de autentice traiul bucureştenilor." Sau "Ele mărturisesc despre nostalgia scriitoarei pentru lumea în care crescuse şi copilărise, distrusă în mod brutal de către comunişti: “Seara, părinţii mei mergeau la teatru, la Capşa, în baruri – la Monte Carlo sau la Vania Şevcenco. Se duceau şi la Continental, pentru că acolo cânta Grigoraş Dinicu, şi la Mon Jardin, unde mare vedetă era Gică Petrescu. Erau atunci un Bucureşti şi o epocă pe care le regret. Eu consider că mi-am ratat epoca, că m-am născut prea târziu (mi-ar fi plăcut să prind la belle epoque, să zicem anii celui de-al doilea Imperiu, până în 1930). Bucureştiul copilăriei mele (anii ‘40) mai păstra, în ciuda bombardamentelor, parfumul acestei epoci”, spunea Rodica Ojog-Braşoveanu în interviul din 1999, pentru Formula As." Am iubit persoanjul Melania, pimul persoanj negativ pe care l-am indragit pe la 12 ani. Melania Lupu este „o hoață fără să fure, o escroacă fără să înșele” şi dă numele unui ciclu de 6 romane poliţiste. Ea este, de asemenea, un mic inspector care ajută la descoperirea mai multor rău-făcători, folosindu-se de pseudonimul Abatele Brown. Desigur, toate împreună cu motanul ei negru, Mirciulică. Infracţiunile Melaniei se învârt în jurul obiectelor de artă, picturi şi sculpturi, indiferent dacă le fură, ascunde sau ajută la găsirea lor. Intre debutul cu "Moartea semneaza indescifrabil", 1971 si "Necunoscuta din congelator", 2002- anul mortii scriitoarei, Rodica Ojog a scris 35 sau mai multe romane,chiar si unul SF, parasind domeniul stiintelor juridice. Editura "Nemira" publica- BRAVO!- seria de autor. Dar daca aveti ocazia sa luati o cafea la Bibiloteque, la Publik sau la Tucan, sigur veti regasi pe rafturi una din cartile ei, cele vechi. Rasfoiti, cititi, deduceti, savurati!

“- Casatoria dvs. s-a sfarsit cu un divort? - N-am mai rezistat ritmurilor fericirii.” Julian BARNES, Anglia, Anglia, Nemira- Babel, 2014, 350 pagini 1998, England, England Colturi indoite: 15 “Cand pierdem blindetea privirii si bunavointa mintii. “ Nu despre Anglia vreau sa vorbesc, ci despre ce ne spune Barnes despre dragostea dintre femei si barbati. Fie prin glasul autorului, fie prin gandurile lui Paul si ale Marthei, cuplul principal. Imprevizibil, scrisul lui Barnes e peste tot, titlurile traduse abunda, iar titlurile atrag prin surprindere: Papagalul lui Flaubert, Iubire etc, ceva cu lamai si tristete, trebuie sa imi consult agenda literara…s.a. Deci subiectul este despre un mare proiect prin care se fura Anglia. Mai precis, se plagiaza Anglia si, ca urmare, aceasta este mutata pe o insula, alta. Se copiaza palate, simboluri londoneze, totul….si se recreeaza in alta parte, cu bani multi. Ca urmare, Anglia ramine o bucata golita de viata si populatie, ramine vechitura care a incetat sa creada, a continuat sa se dezvolte, s-a dezvoltat dar si- a pierdut seriozitatea. O vechitura. In realitate, in Albion, pamantul se curata de chimicale. Pasarile migratoare se hotarasc sa ramana, copiii sunt trimisi la cules ciuperci prin padure, animalele domestice devin mai mici si mai sprintene. Acoperisurile revin la stuf si papura, fara tv, satenii discuta mai mult, si se tinea seama de treburile tuturor, pag. 336 Iar Daca exista prostie era de stil vechi, bazata pe ignoranta, nu de stil nou, bazata pe cunoastere. Revenind la ce pare esenta, Paul se indragosteste de Martha. Pe la pag. 129 insa el se intreaba: -“De ce acum cateva clipe era bine, imi placeai si te iubeam, iar acum doar te iubesc? E infricosator. Caci dragostea pentru Martha facuse lucrurile reale.” Apoi plictiseala si distanta se instalasera intre ei. Dr. J. o formulase mai bine: pierdusera blindetea privirii si bunavointa mintii. Si nici unul nu spunea M-am indragostit de altcineva, care era intodeauna mai usor decat M-am dezindragostit de tine”, pag. 291 Intre timp, tot dr. J. le spusese ca dragostea si casatoria sunt doua stari diferite. Cei meniti sa indure greutatile impreuna si adesea sa le indure unul de dragul celuilat, isi pierd curand blandetea privirii si bunavointa mintii, nascute din impartasirea placerii neamestecate si a distractiilor succesive. Martha ramine singura in vechea Anglie. “Oare culorile paleau pe masura ce ochii imbatraneau? Sau in tinerete, incantarea fata de lume se transfera asupra tuturor lucrurilor din jur, le fac mai stralucitoare? In fine, Chiar o fi adevarat ca, in ciuda unei vieti intregi de lupta cu tine insuti, pana la urma nu esti altceva decat ceea ce vad altii in tine? Sau suntem (si) ceea ce...citim? De cautat “ Sentimentul unui sfarsit, premiata cu Man Booker Prize, 2011. Ecranizare pe https://pefilme.com/sense-ending-2017/ Citit si savurati. c.gh. https://pefilme.com/sense-ending-2017/