La noi ca în Kenya. Ochii şi rochiile (II)

La noi ca în Kenya. Ochii şi rochiile (II)

-modă-

Fiindcă despre modă am omis să mai scriu, şi cum ştiu că unele doamne şi domnişoare se mai uită pe aici, după un pantof auriu şi după o poză cu cununiţa cu flori şi panglici (nu am uitat!), e timpul să ne căutăm prin budoar şi dressing, să răscolim prin sertarele verii fierbinţi, nu numai pe acoperişuri...

E voie să ne punem culori exagerate, amestecate, sofisticate şi inimaginabile.

Pe rochii, pe poşete, pe la ochi, pe papuci şi...putem să cărăm, dacă nu,  o carte cu coperţi a la Gaugain, până ajungem pe la Zara...

În fiecare sezon sunt câteva piese pe care ar trebui să le etalam, ca sa se ştie...ca să se vadă că ne preocupă modele moderne (sic!).

O să fac o enumerare.

1. genţile devin gentuţe, se fac mici şi se atârnă oblic, în bandulieră...nici nu ştiam că avem banduliere, hihi. Dacă au un lănţic drept mânre, nu îţi mai trebuie bijuterii, dacă au curea  lată, ele vin până sub umăr, de zici că ai pistolet la subraţ. De rezolvat: unde ţinem lucrurile, că în afară de un ruj plus telefon mic, nu prea încape ceva...

2. cerceii se fac africani, devin uriaşi, coloraţi şi încărcaţi cu mistere. Păcat că nu îi găsim în buticuri normale  iar dacă pui aşa cercei, nu mai încape şi rochia, e  deja prea mult. Ne mai salvăm cu clipsurile, şi ele revenite din anii în care mamele noastre purtau minijupe.

3. tot în spirit kenyan, de la căldură sigur, cerceii devin creole şi se fac cât o ceaşcă de cafea. Aşa subţiaţi ca nişte inele,  se atârnă la urechi sau se ataşează la genti, depinde, în loc de mânere.Cool.

4. florile ne ivadează din jungla oraşului şi se caţără peste noi ca un iubit în somnul lui erotic al noapţii de vară.  Florile în modele mari, galben cu roşu, albastru pe portocliu/ oranje, ah, verde cu albastru şi mov, orhidee uriaşe cu petale frez, verzui pe roz şi roşu cu turcoaz şi lilauri, totul e la liber. Crizanteme, trandafiri şi margarete, zorele şi coltunaşi,  boboci şi dalii înfoite, toate sunt fără limite pe noi. Exagerat  coloristic, fără limite la dungi, flori, carouri, cu şosete negre şi pantofi albi (greu!), cu platforme sau cipici fără toc, mi se pare că putem îmbrăca absolut orice.

5. pijamale lejere, cu flori lucioase şi îndrăzneţe, ca în ŢMarele GatsbyŢ, merg cu noi peste tot, aterizate cu stil.

O idee mai dificilă mi se pare povestea machiajului. În afară de iluminatoare, care ne fac să lucim ca păpuşile cu cap de porţelan din Delft, ei, modiştii- că ce să mai inventeze, absolut totul s-a mai purtat!-  ne oferă libertate. Se ia un creion, dacă nu avem bleumarin, se poate verde, mov sau negru, îh, roz sau galben pentru fashionistele cu tupeu, şi se trasează o dungă lată pe pleoapă, de la colţul ochiului până la capătul sprâncenei.  Ei? Iese o pereche de ochi încruntaţi- japonezi,  misterioşi,  bosumflaţi, inaccesibili. Cu  verde praz şi corai parcă e mai dificil, dar dacă ne pornim, cine ne mai opreşte? Doar culorile de pe rochii...Şi decât să umplem  mandale şi pisici prin cărţile de colorat pentru adulţi, mai bine ochişorii noştri- oglinzi. Iar în Africa se poartă culoarea versus fierbinţeala.

Sâmbătă  am petrecut , cu tot cu soarele multicolor, dar fără să dăm rotocale cu planorul (vezi ”Zbor în jurul soarelui”, cartea de ieri), la Maggie s Ranch, lângă Râşnov. Am găsit acolo florile de câmp, încreţite de cald dar cu miros movuliu de cimbrişor înflorit, am simţit arome de hamburgeri- a fost American Party!- am privit păduri, în sus,  în stânga,  în toare părţile, de lângă pisicină, de pe terasă, din camerele cu lemne şi balustrade prietenoase, de puteai  să le încaleci ca să te caţeri într-o noapte  pe mesteacănul tăcut. Am căutat, evident, şi Moda. Ea nu prea s-a lăsat zărită, cu exepţia unei rochii cu steagul american, căci femeile au uitat să atragă prin eşarfe sau pălării, prin rochii transparente sau accesorii la care să tragi cu ochiul. Picioare la vedere în pantaloni scurţi, sandele  fără toc, Doamne fereşte!- cu puţin auriu, insuficient, pălării mai deloc- dezamăgire. Aproape nimeni nu şi- a pus altă ţinută pe înserat...nici măcar domnii- un pantalon lung şi o cămaşă fără un nasture, ca Robert Redfor în Nangong, când Meryl Stryp vrea să i-l coasă şi de aici începe despărţirea- ea e o gospodină, el- nu vrea o vrea aşa. Vrea o iubită... ..Excepţia reuşită  a fost Adriana, cu 3 toalete mulate după împrejurări, cea de seară fiind halatul lung de mătase, plin cu flori roşii- galbene-verzi  pe fondul alb uduit în dans. Părul blond rămâne accesoriul care dă strălucire.Da!

Slavi a dus şi el, întâmplător,  motive albastre şi galbene pe cămaşa cu miâecă lungă, de domn, iar eu am fluturat flori croşetate pe o bluză cu mâneci lungi, foarte lungi, aşa încât Leo Iorga de la „Pacifica” a privit într-una, la cântecul cu Fata din vis, mâinile mele învelite în flori. Sau aşa cred.

Dimineţile de luni nu sunt printre preferate dar ploile, da. Deci azi caut flori până ploile se duc... Liili mi-a  dăruit demult  un mare mac roşu din pâslă. Să îl caut.

Flori imense îmi cresc pe rochii, boboci răsar pe tăcutelea deasupra genelor, mănunchiuri de carioca aterizează pe masa de scris.  Să ne colorăm  vieţile noastre,  vieţi de flori îngereşti ce suntem,  apoi şi cămările Inimii.

Hai cu Moda!

PS. La Maggie s  nu se mai călăreşte, dar se poate prin apropiere. Deci fără cai dar cu flori de câmp.