„Blue. Un altfel de fericire”

 Marc Levy- Un autre ideae du bonheur, Editura Trei, 2014, 315 pagini

Colţuri îndoite: nici unul

Mi-a luat două zile să termin de citit acest roman. L-am împrumutat, ca pe aproape toate cărţile citite şi recomandate pe aici- de la Biblioteca „George Bariţiu” din oraş. Valentina mi l-a adus când am întrebat ce  nume de autor mi-ar da pentru blog, ceva cerut de cititori... Mă grăbeam, mă întâlnisem, ca într-o întâmplare cu diademe înflorate, şi cu Mona, ca urmare, l-am cărat acasă pe Marc- o copertă cu cer albastru.

Singura fericire din zonă a fost însă cariera lui şi faptul că a ajuns pe acest blog!Hihi. E născut în acelaşi an cu mine, 1961, la Paris, şi, ce să vezi, a făcut cât a făcut de toate, până când a zis „De mâine mă fac scriitor şi vând. Inclusiv lui Spielberg pentru un film după Şi dacă ar fi adevărat...”[1] Um, cât de tare!Auzisem de Levy cu mult înainte să mă apuc de scris, în expresia „ cei mai vânduţi autori francezi contemporani, respectiv Beigbeder, Levy, Bruckner. Al doilea este cel cu expresia celebră prin fiorii provocaţi- „dragostea durează trei ani”...

Începând din anul 2000 Levy a scris 15 romane, publicate în seria de autor de la „Trei.” Fiind anul de graţie 2017, să socotim...aproximativ o carte pe an...e clar că trăieşte pentru/din asta. Are şi o poză de bărbat fericit şi good looking, e prea mult...!

Autorul ne implică, sub citatul lui Paul Eluard-„Nu există întâmplare, există doar întâlniri”- în nişte fapte, într-un epic pur, raţional, sec. Incredibil cum o femeie evadată se plimbă peste tot, mănâncă, îşi regăseşte fostul iubit, pe nepoată, scapă de închisoare în final, şi, fiindcă arată încă bine la cei 50 de ani, va trăi fericită în fericirea ei altfel (nu înţeleg titlul...). În fericirea mea nu  aş da nici un bănuţ pe această carte. Deci, mulţumesc, Bariţ!

Nu pot să nu recunosc că am aşteptat cu ochii holbaţi să văd cum se sfârşeste... dar azi pe la trei, ora la care am ieşit din pagini,  am privit în jur, să găsesc o emoţie, eventual în ploaia de joi. Între file nu  era un tei, un tufiş înflorit, ceva care să mă aşeze în locul personajului, să îmi ducă mâna la un colţ,  să  îl îndoi clandestin. Nimic.

Deci o să caut ecranizarea ...şi cam atât.

În rest, am unghiile şi dispoziţia blue, cam blue.

Dacă întorc capul

Tufa de iasomie cade în cer

Apoi peste noi.

Când traversez ploaia,

De verde mi se umplu tocurile

Şi melcii adulmecă albe petale şi stropi.

            Căsuţele albe de lângă Agapia

Se brodaseră singure

în albastru turcoaz.

Ascult cu urechea mică

Cum cad petale de bujori,

Scuturate pe dantela albă

Şi nu prind clipa foşnită.

Aduc în casa noastră o rochie albă

Să prind pe umerii goi

Micuţele zile de la începutul verii.

Nimic nu e turcoaz.

Dar cred că fac rost.

Caut.

P.S. Cred că nu mai recomand nici ecranizarea...Bună seara.

...blue

casa lui Nicolae Labis din Bucovina

soba din Bucovina

---

[1] Citit, nici un colţ îndoit