Colţuri îndoite

Lungul drum al zilei către noapte, Eugene O NEILL, Polirom, 2013

Teatru, 182 pagini

Casa Tao, 20 decembrie 1920, publicată în 1956

Ecranizare cu Katharine Hepburn, Ralph Richardson, Jason Robards, 1962

Teatru Radiofonic.Distributia: George Constantin (James Tyrone), Ileana Predescu (Mary), Alexandru Repan (Jamie), Florian Pittis (Edmund)

Colţuri îndoite: 4

O scrisoare de dragoste

„Draga mea, îţi dăruiesc manuscrisul original al acestei piese de teatru despre o veche suferinţă, scrisă cu lacrimi şi sânge. S-ar zice că e un dar teribil de nepotrivit pentru o zi care sărbătoreşte fericirea. Însă tu vei înţelege, vreau să fie un omagiu adus iubirii şi tandreţei tale, care m-au făcut să cred în dragoste, dându-mi posibilitatea să-mi înfrunt în sfârşit, morţii şi să scriu această piesă...Aceşti 12 ani, preaiubita mea, au fost o Călătorie spre Lumină, spre iubire. Îmi ştii recunoştinţa. Şi dragostea!”

Gene, 22 iulie 1941, pentru Carlotta, cu ocazia celei de-a douăsprezecea aniversări a căsătoriei noastre

Astăzi vreau să fim Carlotte şi iubite, iar lungul drum al nopţii să fie doar al zilei.

Voi relua subiectul- familia- atunci când voi scrie o carte despre fraţi, despre fraţii băieţi şi despre surori mai mari, despre cei din „Corecţii” sau din „Crăiasa zăpezii”, romanul. Şi da, din povestea lui Andersen. Uite ce de modele de fraţi livreşti avem...

În Lungul drum..., între 8,30 şi miezul nopţii, familia Tyrone, alcătuită din părinţi şi cei doi băieţi, ne duc încetişor înspre faţa adevărată a familiei lor, a familiei noastre?

Acolo sunt adevărurile- frustrări, dependenţă, minciună, boli, alcool, nefericire.

Mary, mama

- Într-o zi, cu mult timp în urmă, am descoperit că nu mai puteam să spun că sufletul meu îmi aparţine...E ceva de care am groaznic de multă nevoie...

...În primăvară mi s-a întâmplat ceva. Da, mi-a duc aminte. M-am îndrăgostit de J.T. şi o vreme am fost tare fericită.

Edmund, fiul

- Trebuie să fii mereu beat. „Ca să nu simţiţi cumplita povară a Timpului care vă zdrobeşte umerii şi vă înconvoaie la pământ, trebuie să vă îmbătaţi necontenit. Dar cu ce? Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul. Dar îmbătaţi-vă.”

Tyron, tatăl

- Ce spectacol grozav pentru mine! Întâiul meu născut despre care speram că-mi va purta numele cu onoare şi demnitate şi care promitea atât de mult!

Jamie, fiul

- Mamă! Ce rost are? „Să mergem de aici, cântecele mele, ea nu va auzi.”

... Mamă, am tuberculoză!

Teatru şi realitate.