La noi ca in Africa. Fara cai si planoare

"Excelenţa cere sacificii”

Zbor în jurul soarelui- Circling the Sun, Paula McLain, Humanitas, 2016, 353 pagini

- În curs de ecranizare

- Biblioteca judeţeană, librăria Şt.O.Iosif

- Colţuri îndoite: 9

Motto: „Tu eşti fericită? Nu încă, dar intenţionez să fiu.”

Aşa vremuri înfierbântate cer o carte cu care să fugi în lume. Vremuri ca în Kenza, unde ne trimite autoarea, deja celebră cu romanul despre prima soţie a lui Hemigway, cu care a trăit la Paris cred că timp de 9 ani.

Este o variantă pe care şi- au ales scriitoarele americane de a  face dintr-un research, cărţi de succes. Nu ştiu ce să zic, e simplu sau nu să iei o bucată din viaţa cuiva, şi să o aşezi într-o carte nouă? Eu zic că e o doză mare de siguranţă pe care o are subiectul bazat, evident, pe realitatea care are propriile poveşti. Şi pe dorinţa fiecăruia de a ştii cam cum e în casa altora, mai mult sau mai puţini celebri...Un fel de curiozitate de WoW Biz. Aici nu e vorba de oameni foate celebri dar dacă v-a făcut să aveţi emoţii felurite  filmul  „Out of Africa”, atunci sunteţi în aceeaşi zonă. Cartea originală, a lui Karen Blixten, cu titlul „Departe de Africa”, îmi căzuse în mână prin anii 90, dar nu mă impresionase atât cât să o recitesc. Ecranizarea cu Meryl Strip şi Robert,  ah, Redford, m- a cucerit pe viaţă. Este acolo dragoste şi reţinere, pasiune şi eliberare din ea, luptă pentru supravieţuire- a iubirii, a căsniciilor, a plantaţiior de cafea, a imperiului, a triburilor de băştinaşi, a imperiului britanic,a impunerii femeii ca egală a bărbatului. Despre film am scris cred, în „La Inimi” ,şi dacă nu, în „Cassa Dante”. În orice caz, a fost în vremea în care şi autoarea acestor rânduri îşi ducea propria luptă a supravieţuirii şi, ca o sincronicitate a  lui  Dumnezeu, filmul se relua într-una la tv.,  aşa încât  se putea revedea iar şi iar, până la absorbţie şi până la  rămânerea înăuntru, ca să îmi spun: „Femeia  a pierdut averea, casa,bărbatul iubit care apoi a şi murit. A plecat apoi în Danemarca şi a scris cărţi. Deci excelenţa cere (ca o paranteză, amintesc aici o altă carte dragă, aşa ca o soră răbdătoare, ca o prietenă de demult. Poate o ştiţi. Este vorba de „Acum, în noiembrie” de Josephine Johnson, o anonimă de carte pe care o pierdusem, dar regăsind- o la un anticar, am  adus-o în casa de acum şi, minune,  a apărut şi cealaltă. Personajul, o fată obişnuită,nu consumă iluzii, vorba lui Dinescu,  ci trăieşte între lanuri secate de porumb...ei sunt săraci, ea e urâtă şi iubeşte un bărbat care lucrează la ferma lor, dar care o iubeşte pe sora ei. Vine un pârjol, mama ei e rănită, cred că şi moare şi dacă credeţi că noi le- am avut pe toate, sunt vieţi care merg înainte cu urmele bolovanilor săpaţi în suflet).

Spune, în  „Out of Africa”, un copil din tribul protejat:  „Dumnezeu a coborât pe pământ”. Sună  aşa frumos!  Chiar dacă era vorba de un incendiu care a răsucit în foc întreaga plantaţie de cafea a baronesei, momentul e de reţinut....

Ei, între aceste două personaje din „Departe de Africa” se invocă,  la un moment dat,  prezenţa unei fete din comunitatea britanicilor cu care atât baroneasa, cât şi Denys Finch, se întâlneşte. Separat sau împreună. Fata aceasta dresează cai şi ar dresa şi un avion. Este altceva decât Karen...

Pe de altă parte, personajele sunt reale. Karen Blixten a trăit în Kenya, la fel ca şi Finch.  Beryil a fost prima femeie antrenoare de cai atestată şi prima femeie care a traversat Atlanticul, toate dau ce vă spuneam la început, o poveste adevărată şi emoţionantă.

Beryl Markham „face parte dintr-un triunghi amoros celebru în epocă”, spune  prezentarea de pe coperta patru. Nu cred să  fi fost chair aşa. Sincer,nu cred. E prea mult spus „triunghi amoros”,  iar faptul că, la un moment dat,  ea se vede cu Denyis, o dată sau de două ori, nu este chiar definiţia triughiului de amor. În fine, viaţa ei iese din tipare, este viaţa celor care se mulează pe complicata asprime a vremurilor şi o călăreşte.

Personajul masculin, şi el un sălbatic, are un drum greu. E un drum greu  de găsit şi până la inima lui. El nu se lasă legat, dar e asta o noutate în cea ce îi priveşte pe domnii noştri? Şi totuşi, el a dăruit un inel de logodnă, în ciuda acestei remarci tipice:

„- De fapt, să cauţi ceva important şi să te rătăceşti par unul şi acelaşi lucru pentru o vreme.”

Iubirile sunt mai multe,  ale lui Beryl la fel- primul soţ, al doilea cu care are un copilaş, câteva flirturi cu bărbaţi dispuşi să ofere şi  să subjuge- toate condimentate cu o notă de scandalul (unul chiar cu prinţii casei regale britanice).

 „Ea a vrut mai mult decât a putut el să îi ofere”,  s-a  spus apoi despre Karen şi Denys. Iar Beryl a gândit:

Asta nu-i vina nimănui. Amândoi s-au străduit cât au putut. Putem să mergem  doar până la limita noastră. Orice depăşeşte limita aceasta ne face să dăm mult pre mult din noi înşine. Iar apoi nu mai suntem buni pentru nimeni.

Viaţa unora dintre noi poate fi subiect de roman. E vreo noutate? Viaţa lui Beryl Markham a urmat  reguli care i-au adus destule ofense din partea societăţii. A ales excelenţa.

Şi 

„...orice suferinţă ne-a încercat e plata necesară pentru  asemenea minune”- zborul, în acest caz,  spune Karen,  „e frumoasa zbatere a celor vii”.

Viaţa se roteşte  în jurul soarelui. Uneori noi ne rotim, căutând soarele.

V-am dăruit deci două cărţi, un film şi o ecranizare viitoare. Şi un gând despre cum să ne recunoştem excelenţa în greşeli şi în viaţa pe care ne-am ales-o.  

P.S. Mă rotesc şi mă minunez cum poate să aibă nevoie un autor de...17, 37...câţi or mai fi...oameni cărora le mulţumeşte pe trei pagini pentru scrierea cărţii. Noi, în România, ne mulţumim singuri, evental la vreo trei, maximum.