Despre modă în "Crăiasa zăpezii"

Iată un fragment scris de Michael Cunningham în care, cu sensibilitate,cu comprehensibilitate şi prietenie, acest autor redescoperit recent (acum două săptămâni, după ce am revăzut a doua, a treia oară ecranizarea lui, "Orele") justifică pasiunea noastră, a fiecăruia dintre noi pentru haine speciale, modă -temperată-, chiar pentru veşminte fastuoase. Am,- de la vreme, de la o vreme?,-  un apetit exacerbat pentru haine mai pretenţioase, o dorinţă de alb şi imprimeuri cu flori, de auriu şi tocuri trapez. Aseară am urmărit o britanică specializată în aspectele mai puţin cunoscute ale regalităţii, cum  ar fi paturile şi moda. De la cele 3126 ale reginei Elisabeta I la corsetul din oase de balenă şi suportul pentru crinolină, de la pantalonii bufanţi ai regelui George al II-lea până la pălăriile reginei Elisabeta a II-a, moda a servit la creşterea sau descreşterea imperială şi a menţinerii unei orbitoare imagini conform căreia regina/regele sunt nişte zeităţi. Chiar dacă la toaletă erau însoţiţi de valetul de closet...
Moda...şi magazinele cu haine pot fi locuri inspiraţionale, căci imaginea noastră de regine ne face să ieşim în lume ca să o cucerim prin frumuseţe.  Mi-am lansat şi eu acum două săptămâni romanul "La Inimi"  şi am purtat o rochie  de catifea cu jupon de la "Mathilde" cu pantofi aurii Versace 1969...
O toaletă care merge cu ce urmează- un citat din romanul "Crăiasa zăpezii". Este vorba de o odă dedicată oraşului New York şi a poveştii celor doi fraţi care caută transcendentul sub orice formă - muzică, iubire, droguri. Este  un subiect pe care, de altfel,  mă gândesc  să îl tratez cândva, acela  al fraţilor băieţi.
"...Nu e nici o adunătură de obiecte de duzină. Poate nu avem de a face cu ceva profund, dar nici cu mărunţişuri fără valoare, o meschină vânătoare de comori, de satisfacţii trupeşti. O căutare continuă de lucruri de valoare autentică printre chestii ieftine,  de mici rarităţi- haine din piele subţire precum coala de hârtie, blugi de un albastru intens, talismane puse pe lanţuri- care amintesc, la preţuri accesibile, de eşarfe împodobite cu nestemate, de cărţile vorbitoare, şi de elefanţii din aur care li se ofereau cândva în dar sultanilor. Obiecte şi haine făcute de oameni ce poate au fost  ţesători sau croitori în Anglia  acum două sute   de ani, oameni neobişnuiţi, încântători, înzestraţi cu mâini pricepute care se trezesc în fiecare dimineaţă însufleţiţi de dorinţa de a mai împleti o beretă sau de a mai turna o amuletă de argint, oameni care au ceva din puterea vrăjitorilor, oameni care, într-fel oarecum primitiv, cred că făuresc nu doar simple obiecte, ci accesorii cu puteri protectoare ce îl poate apăra pe războinicul pornit la luptă pentru o cauză dreaptă când îşi croieşte  vijelios drum spre turnul Marelui Vizir.Şi da, suntem făpturi de carne. Cine ştie asta mai bine decât Barret? Cine cunoaşte mai bine ţesătura de fire invizibile care leagă năzuinţa de veşmântul purtat, procesiunile acelea solemne de stihare şi feloane albe foşnind scrobit sub privirile îndurerate ale Hristosului din lemn răstignit pe cruce? Nu asta îşi doreşte, nu de asta are nevoie lumea laică - să păşească cu mândrie şi totodată cu umilinţă, în straie de ceremonie spre slava unui mântuitor  sau a unui sfânt? Ne închinăm la nenumăraţi zei şi idoli dar toţi avem nevoie de veşminte, avem nevoie să ne înfiinţăm lumii în cea mai măreaţă versiune a fiinţei noastre,avem nevoie să păşim pe faţa pământului cu toată graţia şi frumuseţea de care suntem în stare înainte să fim înfăşuraţi în giulgiul unduitor şi întorşi în ţărână."(pag.82)

Paşte cu lumină!

Michael Cunningham- Crăiasa Zăpezii, Polirom, 2014
Colţuri îndoite: 3, dar mai urmează

sâmbătă, 15 aprilie 2017